Scriam în primul articol publicat pe epenitenciare.ro din seria Fața nevăzută a reintegrării sociale din penitenciare faptul că unitatea funcționează cu 15 specialiști în cadrul sectorului de reinserție. Această informație a fost transmisă de penitenciar Tribunalului Bihor, într-o cauză ce are ca obiect obligarea la furnizarea unor informații de interes public.
Materialul s-a publicat în 15 aprilie 2024, la ora 12, pe ambele platforme (epenitenciare.ro și www.detentia.ro). Deoarece nimeni nu ne citește, surprinzător, la data de 16 aprilie, Penitenciarul Oradea, nevoită să se apere într-o cauză asemănătoare, comunică instanței de contencios că sectorul în cauză este “subdimensionat, cu un grade de încadrare de 43% posturi.” Nu se mai face nicio referire la numărul exact de specialiști.
Mai important, înzestrată cu un tupeu debordant, administrația transmite aceleiași instanțe: ”Resursele penitenciarului sunt necesar a fi repartizate în mod egal celor peste 600 de deținuți, dintre care aproximativ 15% sunt în evidențe cu tulburări psihice, cu riscuri de suicid, autoagresiuni, pentru a beneficia de tratament egal.
Pe de altă parte, raportat la riscurile care vizează viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică a persoanelor private de libertate, un număr mare al acestora prezintă personalități dificile, neputând fi integrați în activități de grup, aceste persoane necesitând atenție, consiliere individuală și particularizată în vederea ameliorării psihice și a prevenirii unor evenimente negative.”
În primul rând, doresc să îmi cer scuze public, în numele meu și al colegilor mei deținuți din România, pentru că am venit la închisoare cu asemenea personalități dificile, cel puțin unii dintre noi.
În al doilea rând, acest aproximativ 15% din peste 600 de deținuți înseamnă cel puțin 90 de persoane. Or, raportat la datele comunicate de administrație pentru luna februarie 2024, în Penitenciarul Oradea s-au desfășurat doar 34 de sesiuni de consiliere individuală, incluzând aici și consilierea psihologică de criză (ipotezele cu refuzul de hrană și camera de protecție). Iar 34 de asemenea sesiuni înseamnă cel mult 34 de deținuți cu personalități dificile. În realitate, numărul de persoane incarcerate poate fi mai mic, în sensul în care pe parcursul lunii februarie, o persoană a beneficiat de multiple astfel de sesiuni individuale.
În ultimul rând, cum să afirmi că ai identificat nevoi de genul la deținuți, ai recomandat programele psihologice obligatorii, însă nu le organizezi căci încerci să previi evenimente negative? Și faci asta într-un penitenciar de maximă- siguranță. Și ești plătit pentru asta.
Stimată director adjunct pentru reinserție socială, nu considerați că ar fi oportun să vă transferați într-un alt sector, unde puteți face mai puțin rău? Sau poate la București, în cadrul Direcției de Reinserție Socială…
Zsolt ERLI