Care amendamente? Care gratuitate? Câte minciuni?

         În perioada 10-21 mai 2021 delegația CPT a vizitat unele centre de arestare preventivă și închisori din România. Imediat după încheierea controlului, Ministerul Justiției a ieșit cu un comunicat de presă, în care anunța că totul a decurs excelent și că delegația a rămas plăcut surprinsă de îmbunătățirile aduse condițiilor de detenție, față de vizita anterioară efectuată în 2018.

         La 14 aprilie 2022, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante a publicat raportul către guvernul României privind vizita efectuată.

         Paragraful 130 din raport conține următoarele: “În ceea ce privește accesul la telefon, aproape toate celulele erau echipate cu un telefon pe care persoanele private de libertate îl puteau folosi oricând doreau, cu o limită de până la oră pe zi ceea ce este pozitiv. Cabinele telefonice din coridoarele aripilor și din curțile de serviciu, asigură probabil o mai mare intimitate decât apelurile telefonice efectuate din celule. Mai mult, CPT salută amendamentele normative care înseamnă că deținuții aflați în penitenciar pot efectua acum apelul telefonice gratuite în mod regulat, conform recomandărilor Comitetului din 2018.”

         După vizita din perioada 7-19 februarie 2018, în Raportul înaintat Guvernului, CPT a recomandat:

“143. În ceea ce privește accesul la telefon, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante a observat în mod pozitiv că toate celulele erau prevăzute cu un telefon pe care deținuții îl puteau folosi ori de câte ori doreau acest lucru. Limita de 10 apeluri de până la o oră pe zi este una bună. De asemenea, este important ca deținuții să aibă încă acces la cabinele telefonice de pe coridoare și din curțile pentru exerciții fizice deoarece nu este tot timpul posibil, așa cum a observat delegația, să aibă intimitatea necesară într-o celulă mare cu ocupanți multipli. În plus, un număr mare de deținuți, în special tineri, au declarat că nu puteau face apeluri telefonice deoarece nu aveau bani; acești deținuți nu primeau de regulă nici vizite.

         Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante recomandă ca administrația penitenciarului să le ofere deținuților care nu au bani posibilitatea de a-și contacta familiile în mod periodic și gratuit.”

         O asemenea gratuitate nu a existat vreodată. Nu există nici în prezent.

         După vizita din 2018, nu s-a adoptat niciun act normativ (lege, hotărâre de guvern, ordin de ministru, decizie director general) care să instituie vreo asemenea gratuitate în exercitarea dreptului de a efectua apeluri telefonice.

         A oferit Ministerul Justiției informații corecte delegație CPT? Papa este budist sau nu?

Zsolt Erli

13 ianuarie 2021. Guvernul României a reușit să convingă CtEDO.

        Persoanele private de libertate nu mai pot formula plângeri direct către Curtea Europeană pentru lipsa condițiilor de detenție umane (art. 3 din Convenție), ci trebuie, întâi, să epuizeze mecanismele disponibile în dreptul intern.

        În cauza Polgar împotriva României (Hotărârea din 20 iulie 2021, cererea nr. 39412/19), CtEDO s-a convins că instituția răspunderii civile delictuale din Codul civil întrunește toate criteriile unui recurs intern efectiv.

         Guvernul a comunicat Curții că există numeroase hotărâri ale instanțelor interne, prin care Statul Român (reprezentat prin Ministerul Finanțelor) a fost condamnat la plata de daune morale față de deținuți care au executat pedepse privative în condiții degradante.

        Conform curții europene de contencios privind drepturile omului, data de la care această jurisprudență este efectivă este 13 ianuarie 2021.

        Care sunt implicațiile? Deținutul care dorește să formuleze o plângere, pe terenul art. 3 CEDO, pentru o perioadă care a început anterior datei de 13 ianuarie 2021 încă se poate adresa direct Curții Europene.

        În schimb, deținutul care o va face pentru o perioadă care a început după 13 ianuarie 2021 va trebui să parcurgă întâi pașii din dreptul intern. Dacă se va adresa cu o plângere direct CtEDO, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.

        Evident ,dacă nicio instanță din România nu va admite cererea de chemare în judecată ori suma acordată cu titlu de despăgubiri nu va fi în acord cu jurisprudența CtEDO în materie, reclamantul se va putea adresa instanței europene.

        Apoi, mai există o implicație majoră, urmare a efectivizării art. 13 din Convenție în această materie.

         România nu mai are niciun risc cu privire la o nouă hotărâre-pilot, pronunțată de CtEDO, pentru lipsa condițiilor din închisori. Această problemă, deși reală și structurală, rămâne în curtea instanțelor interne. De aici, vor pleca mult prea puține plângeri către Curte.

        Vor fi foarte puțini cei care vor iniția astfel de procese civile împotriva Statului. Acesta din urmă este liber să se mențină în zona de pasivitate în care se află de ani buni.

Zsolt Erli

         S-a demarat procedura de anulare a art. 287 din OMJ nr. 4800/C/2018

       Ordinul de ministru în cauză a fost emis în baza art. 15 alin (3) din Legea nr. 254/2013 și ar trebui să vizeze exclusiv aspecte ce țin de siguranța deținerii.

       La art. 287 alin. (5) si (6) actul normative stabilește că deținuții transferați temporar în alte unități, nu pot avea asupra lor decât un singur bagaj, cu un număr limitat de bunuri și în greutate de cel mult 10 kg, Aceste aspecte țin de sfera oportunității. Doar că acest principiu nu se poate naște decât pe fundația principiului legalității. Iar, în acest caz, fundația lipsește.

      Ministerul Justiției și-a depășit competența deoarece nu putea trasa limitări privind exercitarea dreptului de a deține bunuri în cadrul OMJ nr, 4800/C/2018. Dacă legea nu-ți oferă asemenea prerogative (și, în acest caz, nu o face) nu prea poți veni cu asemenea limitări, de altfel total arbitrare.

     Bineînțeles, este doar umila noastră părere. Vedem parcursul procesului judiciar.

Zsolt Erli