Conform punctului 66 din Planul de acțiune pentru perioada 2020 2025 privind investițiile în infrastructura penitenciară, Etapa II – anul 2022, capacitatea Penitenciarului Codlea se va mări cu 80 de locuri de cazare.

         Obiectivul de investiții “amenajare spații de deținere pavilion 46-40-05” este în derulare și, conform comunicatului Penitenciarului Codlea, lucrările vor fi finalizate până la 31.12.2022.

         Spațiile de cazare se realizează conform prevederilor OMJ nr. 2772/C/2017, respectiv OMJ nr. 4800/C/2018.

         Penitenciarul Codlea este profilat pe regimurile de executare semi-deschis și deschis.

Zsolt Erli

         Legea obligă judecătorul de supraveghere a privării de libertate să audieze deținuții care au formulat plângere pe drepturi ori împotriva măsurilor disciplinare. Atât legea cât și regulamentul privind activitatea judecătorilor de supraveghere (elaborat de CSM) cere ca aceste audieri să respecte criteriul confidențialității. 

         Acum, în Penitenciarul Baia Mare, judecătorul are biroul în clădirea administrativă. Pentru acuratețe, este într-adevăr în spațiu mic, cu două mese, unul pentru magistrat iar celălalt pentru grefier.

         În timpul audierii, deținutul este ținut pe… holul clădirii, în fața biroului în cauză. De acolo răspunde întrebărilor ce i se adresează.

         Toate acestea, în timp ce prin spatele persoanei private de libertate se plimbă angajați ai penitenciarului, intrând și ieșind din alte birouri.

         Scuza? Lipsa spațiilor. Ar fi interesante punctele de vedere ale Consiliului Superior al Magistraturii sau Avocatului Poporului privind acest mod de lucru, care, în esență, afectează grav principiul disponibilității.

         Până la crearea de noi locuri, se aplică principiul tradițional “merge și așa”.

Zsolt Erli

         Incidentul s-a petrecut în data de 18.08.2022. În articolul publicat în ziua respectivă, scriam că s-a intervenit inclusiv din curtea penitenciarului, stropindu-se apă către fereastra celulei în cauză.

         Ceea ce nu am scris atunci, o voi face acum. În agitația creată, angajați ai penitenciarului aflați în diferite puncte s-au strâns să vadă cum deținutul manevra furtunul cu apă. Printre aceștia, era și o angajată de la sectorul vizită. Apropiindu-se de mulțime aceasta și-a întrebat o colegă ce se întâmplă. La primirea răspunsului (că un “hoț” și-a incendiat celula) a exprimat: “Dacă și-a dat foc înseamnă că vrea să moară. Lăsați-l să moară”.

         La câteva zile, asta s-a și întâmplat. Datorită complicațiilor suferite, OMUL a murit.

         Era închis pentru omor? Da

         Era cunoscut cu probleme psihice? Da

         A pus și viața altora în pericol prin ceea ce a făcut? Da

         Cu toate acestea, a fost un om.

Zsolt Erli

         Știre la un post național în prime time: Avocatul Poporului a recomandat Administrației Naționale a Penitenciarelor ca persoanele condamnate de sex feminin și care au copii până la o numită vârstă, să beneficieze de dreptul la vizită fără dispozitiv de separare, indiferent de regimul de executare a pedepsei.

         Punct de vedere exprimat și de un lider de sindicat: există pericolul ca polițiștii de penitenciare să se simtă frustrați deoarece li se cere să încalce legea.

         Înainte de a continua, se impune o precizare. Legea nr. 254/2013 recunoaște dreptul persoanelor private de libertate de a primi vizite. Și cam atât. Modul de organizare a acestora, durata și periodicitatea vizitelor precum și calitatea persoanelor vizitatoare sunt normate prin Regulamentul de aplicare a legii. Acesta din urmă, deși reprezintă o hotărâre de guvern, este și va fi doar un act administrativ normativ.

         Supun atenției respectivului lider de sindicat următoarele stări de fapt, care se petrec zilnic în toate unitățile penitenciare din țară:

1. Datele de identificare ale deținuților la nivelul sistemului penitenciar sunt reprezentate de nume și prenume, data nașterii și prenumele părinților. Șefii de tură sau cei de escorte preiau persoanele după ce, acestea din urmă, își spun aceste date de identificare, bineînțeles în prezența celorlalți deținuți.

         Legea cere ca ANP și unitățile penitenciare să protejeze datele cu caracter personal.

2. Corespondența deținuților este ridicată de agenții de penitenciare și predată după câteva zile destinatarilor.

         Legea cere ca răspunsurile la petiții și corespondență să fi predate “de îndată”..

3. În 2020, un director de direcție din cadrul ANP a trimis prin fax o adresă tuturor unităților cerându-le să semneze acele protocoale de colaborare cu Poșta Română privind virarea centralizată a sumelor de bani primite de p.p.l. de la aparținători. Protocoalele sunt încă în vigoare și contravin OMJ nr. 1416/C/2017.

         Legea spune că toate deciziile cu caracter normativ trebuie emise de directorul general și se publică în Monitorul Oficial.

4. Deținuții pot face cumpărături din magazinele aflate în incinta penitenciarelor. Prețurile practicate sunt enorme.

         Asta deoarece acele comisii cu rol de control fie nu există, fi nu-și exercită scopul, fie o fac doar formal.

         Regulamentul de aplicare a legii cere ca prețurile practicate în cadrul punctelor comerciale să nu fie mai mari decât media prețurilor practicate de magazine similare de pe piața locală.

         În aceste situații, agenții de penitenciare nu se simt frustrați?

         Din experiența mea, răspunsul este negativ. Iar exemple ca cele de mai sus pot continua.

         Când și-a exprimat punctul de vedere, liderul național de sindicat a omis faptul că entități precum Avocatul Poporului ori CTP pot face astfel de recomandări.

         Există situația în care deținutul are un deces în familie. Comisia din cadrul penitenciarului refuză acordarea permisiei (mai ales dacă este clasificat în regimurile de executare închis ori maximă siguranță, când decizia comisiei este doar o formalitate), însă persoana privată de libertate este prezentată, sub escortă la funeralii.

         Legea nr. 254/2013 nu prevede posibilitatea vreunui astfel de demers. În schimb, avem numeroase hotărâri CtEDO, pe tărâmul art. 3 din Convenție, în care Curtea, constant, a statuat că nu cere statelor să acorde permisii în astfel de situații, însă prezentarea sub o escortă proporționată este compatibilă cu cerințele art. 3.

         Voi încheia cu un alt exemplu. Legea nr. 254/2013 stipulează că autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace reprezintă o interdicție a deținuților, încălcarea acesteia reprezentând o abatere disciplinară. Abaterile disciplinare atrag diferite sancțiuni, în funcție de gravitatea lor.

         Cu ocazia vizitei din 2018 CPT a recomandat ca în cazul persoanelor private de libertate, cunoscute cu probleme psihice și care recurg la acte de autoagresiune, să nu fie aplicate aceste măsuri disciplinare. În locul sancțiunilor, CPT a recomandat intervenția specializată pentru ajutorarea acestor deținuți.

         În încheiere, concluzia care se desprinde este aceeași. În spatele discuțiilor despre lege, regulamente, recomandări și alte asemenea, stă mentalitatea. Și aceasta dictează că cei ajungi în spatele gratiilor sunt în afara societății, că nu ar merita vreodată să se întoarcă și că suferința trebuie să fie cât mai mare.

Zsolt Erli