Zsolt Erli
Zeci de solicitări de asistență stomatologică adresate de deținuți la apelul de dimineață. Zeci de telefoane date de agenții supraveghetori de pe secțiile de deținere către cabinetul medical. Iar rezultatul este mai mereu același: medicul stomatologic lipsește. Dacă totuși este prezent, cu părere de rău, nu poate lucra căci scaunul din cabinetul stomatologic nu funcționează. Se așteaptă noile siguranțe, căci cele existente s-au ars.
Sosesc siguranțele, scaunul devine funcțional. Este prezent și medicul. Solicitările sunt cu duiumul. Urmează negocierea cu agentul supraveghetor, după următorul exemplu: dacă există 12 solicitări, să se trimită doar 6 condamnați, incluzându-se și eventualii petiționari.
Aceștia ajung la cabinet sunt consultați și li se spune să se ceară la cabinet peste 1-2 săptămâni, căci instrumentarul nu este îndestulător/ dezinfectat ori asemenea.
Iar ciclul se reia. Toate acestea se desfășoară cu acceptul tacit al conducerii.
Uneori, mai scapă câte o petiție ori o plângere ce sesizează aceste aspecte triste. E momentul când încep negocierile și presiunile asupra nefericitului cu scopul de a-și retrage hârtia. Astfel de episoade sunt posibile atunci când medicul stomatolog a intrat în sistemul penitenciar pentru a-și consolida viitoarea pensie și nicidecum pentru a-și exercita meseria cu profesionalism și poate puțină empatie.
Condamnatul poate cere sa fie consultat pe cheltuiala proprie de un alt medic decat cel oferit(gratuit) de catre stat, exact cum un cetatean aflat in libertate(contribuabil care nu a comis infractiuni) cand nu exista buget la stat se tratezza pe cheltuiala proprie.
Situatia nu este ideala/normala in niciuna dintre situatii dar nu vad de ce un infractor ar trebui sa beneficieze de drepturi pe care statul nu le asigura contribuabililor care nu comit infractiuni.